Mărturii
Fostul meu prieten nu m-a lovit niciodată, atacurile sale erau în mare parte verbale. Nu mi-am dat seama cât de mult m-a afectat. Am dezvoltat o tulburare de alimentație și o insomnie gravă, dar nu am făcut legătura cu violența pe care o suferisem. Un prieten m-a convins să văd un psiholog care m-a diagnosticat cu tulburare de stres post-traumatic. Am făcut terapie mai multe luni. Astăzi mă simt mult mai bine.
După separarea noastră, am fost depresivă. Mereu mă simțeam obosită, epuizată. Nu mai puteam face anumite sarcini zilnice. Mă simțeam inutilă. Am început să am gânduri suicidare. În acel moment am decis să merg la un psihiatru. M-a asigurat că stările prin care treceam sunt normale și că nu sufeream de nicio boală mintală.
După separarea de partenerul meu, m-am aflat într-o situație foarte dificilă: nu aveam documente, loc de muncă sau bani. Trebuia să merg la medic, dar nici măcar nu știam cum aș putea să-mi permit acest lucru. Am aflat că puteam beneficia de asistență medicală de stat, iar acest lucru a fost o mare ușurare. Am reușit să merg la medic și să primesc medicamentul de care aveam nevoie fără să plătesc. De atunci, am obținut un permis de ședere care mi-a permis să-mi găsesc un loc de muncă, deci nu mai am nevoie de acest ajutor.